Luni, 27 septembrie, creștinii ortodocși de stil vechi din întreaga lume sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, așa cum se mai numește sărbătoarea în popor. Crucea este simbolul principal al Creștinismului. Crucea este prezentă și pe stema Republicii Moldova, fiind un element care a determinat identitatea poporului și a statalității sale de la întemeierea Principatului Moldovei (1359) și până în prezent.  

Înălțarea Sfintei Cruci este ziua care amintește de un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În ajunul unei lupte cu rivalul său Maxentius, care avea o armata mai numeroasă, împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer i-a apărut o cruce formată din stele, însoțită de inscripția „Cu acest semn vei birui!”. După victorie (s-a produs la 28 octombrie 312), Elena, a dorit să găsească crucea pe care a pătimit Mântuitorul Iisus Hristos. Mergând și căutând la Ierusalim, care pe atunci era stăpânit de împăratul perșilor, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a identificat Crucea Mântuitorului, dintre trei găsite, printr-o minune. Aducând acolo o femeie bolnavă, creștinii au apropiat-o de fiecare dintre cele trei cruci. Când s-a apropiat de a treia, bolnava s-a vindecat. Patriarhul Ierusalimului, Macarie, a înălțat Crucea deasupra amvonului în Biserica Învierii din Ierusalim. De atunci, în fiecare an, la 27 septembrie este cinstită Ziua Înălțării Sfintei Cruci. De remarcat că la 27 septembrie 629 Crucea Mântuitorului a fost întoarsă de perși la Ierusalim, după ce o duseră pentru o perioadă în Persia.

Ziua Crucii este cinstită prin post și praznice. Este una dintre sărbătorile împărătești și una dintre cele patru zile de post strict de peste an, celelalte fiind: vinerea dinaintea Învierii Domnului, Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul și ziua din ajunul Bobotezei. În această zi se postește pentru sănătatea familiei, pentru spor și pentru bunăstarea gospodăriilor; nu se muncește. Credincioșii sfințesc la biserică ulcele noi pline cu miere; de toarta cănițelor ei leagă câte un fir de ață roșie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.

De Ziua Crucii, în zonele viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfințească via, pentru ca și în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. În această zi se bat nucii. Tot acum, se adună din păduri ramuri de alun, care primesc puteri miraculoase și sunt unelte valoroase pentru fântânarii, care vor depista izvoare subterane.

Prognozele meteorologice din vechime pentru Ziua Crucii sunt verificate în timp: pregătirea cocorilor de zbor în țările calde este un semn că vremea se răcește; dacă tună în această zi, va fi o toamnă lungă. În schimb, cârdul de ciori gălăgioase anunță căderea brumei. Această dată din calendar vestește că vara s-a sfârșit și toamna își intră în drepturi. După sărbătoarea aceasta plantele încep să se ofilească.

În afară de Sărbătoarea Zilei Crucii de toamnă (27 septembrie), creștinii mai sărbătoresc și Închinarea Sfintei Cruci (30 martie, întotdeauna în a treia duminică din postul mare). Conform tradiției, la Ziua Crucii de primăvară pământul „se deschide” pentru reptile, insecte, plante la începutul primăverii, iar în ziua Crucii de toamnă – „se închide” pentru toate acestea. 

sursa: https://unghiul.com/inaltarea-sfintei-cruci-ziua-in-care-toamna-isi-intra-definitiv-in-drepturi/?fbclid=IwAR0tiH9XN_GNvQk2NPGV-K_NgqxxA1SQZOaHa97YSKZAs3GzEN_fEich9nQ